„Nu ai cum să fii calm când auzi bombele”. Experiențe din mijlocul războiului din Ucraina povestite de cei care le trăiesc

24 februarie 2022 este o zi despre care se va vorbi și se va scrie mult timp de acum încolo. Este ziua în care armata rusă a invadat Ucraina și a pornit un război care părea imposibil în această eră. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a justificat ofensiva cu un discurs care pare să sfideze vremurile moderne în care trăim, vremuri în care URSS nu mai există de ani buni, iar nazismul (menționat de liderul de la Kremlin) există mai mult în cărțile de istorie. Chiar dacă armele rușilor se îndreaptă acum către ucraineni, iar tragedia lor este absolută, drama este a întregii lumi occidentale, pentru că atacul este împotriva democrației, potrivit analiștilor, o valoare la care aspirăm de sute de ani. Viața în Ucraina pare acum desprinsă dintr-un film horror, iar poveștile oamenilor sunt cel puțin impresionate. Publicația People a strâns câteva mărturii ale oamenilor prinși în războiul care se desfășoară sub ochii noștri: „Ne-au trezit alarmele” „Ne-au trezit alarmele aeriene ieri. Am deschis messengerul și primul mesaj pe care l-am citit a fost de la școala fetei mele și ne îndemnau să nu aducem copiii la școală. Ei spuneau că Ucraina este în război, iar acest lucru a fost un șoc pentru mine, soțul meu și fiica mea. Atunci când am ajuns la adăpost, cu familia, eram în panică, plângeam, iar copiii de acolo au văzut asta, iar cei mai mari au început și ei să plângă. Fiica mea a vrut să mă îmbrățișeze și i-a spus atunci: Copiii se uită. Tu trebuie să fii curajoasă. Președintele Zelenski este un fost actor de comedie fără vreo experiență politică. Așa că atunci când și-a început campania prezidențială eram șocați. Se pricepe la aparițiile publice în media și acest lucru i-a adus victoria la alegeri. În acest moment, Zelenski s-a transformat într-un lider. Se vede că este sfătuit de oameni competenți, el nu a plecat din țară chiar dacă i s-a oferit această șansă. În acest moment, vedem deciziile lui ca fiind corecte și puternice. Popularitatea lui va crește cu siguranță după ce se termină toate acestea”, a scris Oleksandra Zubal, în vârstă de 36 de ani, care lucrează în IT și este co-fondatoare a MyDone, din Liov. Tatiana: Singurul pod a fost aruncat în aer. Suntem înconjurați de râuri „Am văzut primele semne ale invaziei încă din prima zi (n.r. 24 februarie). Explozii în distanță și elicoptere rusești care survolau. Am auzit că antiaerienii i-au doborât. Singurul pod din sat a fost aruncat în aer, iar satul este înconjurat de râuri. Sunt blocată aici pentru viitorul previzibil, se pare că nimeni nu intră sau iese. Partea bună este că, deoarece suntem izolați, nu suntem o țintă. Acesta este un lucru bun pentru că sunt aici familii cu copii”, a spus Tatiana. Liz: Sora mea nu vrea să plece din Ucraina „Îi tot întreb ce pot să fac ca să-i ajut. Am avut noroc că am apucat să le trimit câteva sute de dolari marți și i-au ridicat miercuri, cu o zi înainte să înceapă războiul. În momentul acesta, ei nu pot să-și părăsească casele. Sora mea devine irascibilă atunci când îi cer să plece de acolo. Ei nu au unde să plece, nu au alte rude sau prieteni în afara Ucrainei, care să-i poată caza, astfel că ideea de a pleca de acasă este înfricoșătoare pentru ei. Unde să meargă? De asemenea, mai este solidaritatea cu vecinii și restul țării, ei simt că nu este corect să fugă din țară. În zona în care locuiesc ei, nu a plecat nimeni. Mă consider înstrăinată de Ucraina și mă simt americană, însă atunci când a avut loc invazia, mi s-a rupt inima. Sunt foarte mândră de oamenii de acolo și de cum gestionează situația. Sunt foarte mândră de președintele Volodimir Zelenski care nu se dă bătut și stă acolo, ridicând moralul cetățenilor.”, a scris Liz, în vârstă de 36 de ani, o femeie care a emigrat din Ucraina în New Jersey, când era copil și a cărei soră trăiește în Ucraina cu familia ei. „Familia mea se ascunde” „Familia mea se ascunde într-un subsol, nu departe de orașul Harkov. Nu am crezut niciodată că așa ceva se poate întâmpla. Ieri ne-am trezit și a trebuit să ne facem bagajele să plecăm. Avem noroc că încă avem electricitate și internet. Bunicii ne-au spus povești din război, din 1941-1945, povești teribile. Genocid. Ascultam și mă gândeam: Ce viața minunată și fericită are generația mea – asta până ieri. Întregile noastre vieți sunt în această țară: familia, prietenii, mașinile, casele, viitorul pe care îl construiam. Iar acum riscăm să pierdem tot”, a scris o familie anonimă. „Nu ai cum să fii calm când auzi bombele” „Ucraineni au răspuns la ofensiva rușilor, lucru la care cei din urmă nu s-au așteptat. Ucraineni sunt pregătiți să lupte pentru libertate, pentru viețile noastre. Războiul a început în urmă cu 8 ani pentru noi. În ultimele două zile, a fost o nebunie completă. Nu am mai văzut așa ceva de la Al Doilea Război Mondial. Încă suntem în șoc. În acest moment, sunt 200 de persoane care dorm în subsolul bisericii. Familii întregi cu tot cu animale de companie. Nu ai cum să fii calm când auzi bombele cum explodează. O să ne schimbe pentru totdeauna. Eu vorbesc rusă. Este o nebunie pentru că sunt cele mai stupide motive pentru acest război. 60% din forțele armate ucrainene vorbesc rusă. Este propagandă pentru a face legitimă invazia. Oamenii vorbesc liber. La universitate poți învăța rusă. Cursurile sunt făcute în ucraineană, însă cursurile de la universitățile regionale sunt predate în rusă. Ei au creat această propagandă, fără vreo legătură cu realitatea. Aceste minciuni costă vieți.”, a scris Andriy Zelinskyy, în vârstă de 42 de ani, preot miliar al Bisericii Catolice Ucrainene.