Halep, distrusă în Canada: „Dopajul continuă fără nicio rușine!“. Editorial acid despre dosarul Simonei
În România, marea majoritate a oamenilor savurează iminenta revenire a Simonei Halep (32 de ani) în circuitul WTA, la Miami Open (19-31 martie). Ceea ce de înțeles, având în vedere că vorbim despre cea mai bună jucătoare de tenis din istoria țării.
Dacă răsfoim însă presa internațională și parcurgem comentariile de aici, lipsite de factorul emoțional, vom constata că acest caz Halep ridică mari semne de întrebare. Pentru că, așa cum s-a spus și la noi, deciziile de la Sport Resolutions și Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, prima cu o suspendare de 4 ani, a doua cu una redusă la 9 luni, se bat cap în cap. Și vin după examinarea unor probe identice, interpretate însă cu totul altfel de cele două instanțe sportive!
Această situație bulversantă a întărit, încă o dată, impresia că, în realitate, în sportul de performanță nu se dorește combaterea dopajului cu adevărat. Desigur, din când în când, apar niște cazuri ultramediatizate, cum a fost cel cu Halep, dar, inclusiv aici, finalul poveștii a fost unul fericit pentru o sportivă acuzată, la un moment dat, de dopajul sanguin. Adică, o infracțiune deosebit de gravă care, la TAS, a fost, pur și simplu, ștearsă. Pornind de aici, editorialistul Cathal Kelly a scris un text acid în publicația canadiană „The Globe and Mail“. În care a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, scoaterea testelor antidoping din sport, astfel încât toată lumea să stea liniștită!
„Nu puneți întrebări dure și încercați să nu vă consumați prea tare. Dopajul continuă fără nicio rușine“. Așa începe textul semnat de Cathal Kelly. Care, în partea introductivă, dă un exemplu din fotbalul american: „V-ați uitat vreodată la un meci din NFL? Are vreo logică pentru voi faptul că niște bărbați de 124 de kilograme fiecare aleargă de parcă ar fi niște sprinteri? Și că doar 0,5% dintre ei sunt prinși folosind substanțe interzise? Normal că nu există nicio logică. Dar NFL a descoperit soluția la această problemă: nu pune întrebări grele! Hocheiul, baschetul și fotbalul (n.r. – varianta europeană) – de fapt, toate sporturile în care se învârt sume grele – au adoptat aceeași abordare“, e primul fragment din textul apărut în „The Globe and Mail“.
Mai departe, se face trecerea la cazul Halep: „Fosta ocupantă a locului 1 mondial a fost suspendată 4 ani. Păcatele ei: test pozitiv pentru o substanță interzisă și valori anormale în pașaportul ei biologic. La fel ca toți cei care ajung într-o asemenea situație, Halep n-a fost doar supărată. A fost furioasă! A existat vreodată un sportiv prins care să-și ridice mâna și să zică: <<Mi-au dat niște pastile și le-am luat“? Pentru că o asemenea reacție ar fi mult mai aproape de adevăr. Dar ce se întâmplă de fapt e că, atunci când un sportiv e prins, el pretinde că e mai mult decât curat. Și că își face cruce, numai când trece prin raionul de medicamente pentru răceală și gripă într-o farmacie“.
„Halep a făcut tot ce trebuia ca să fie suspendată“
Cathal Kelly a oferit perspectiva sa asupra modului în care s-a „tăiat“ suspendarea Simonei, după apelul de la TAS: „S-a ajuns la concluzia că Halep n-a intenționat să folosească substanța interzisă care a fost depistată în organismul ei. Și că nu intenționa să mai joace pentru restul sezonului, când a avut valorile anormale din testul de sânge (n.r. – din cauza operației la nas). Altfel spus, Halep a făcut tot ce trebuia ca să fie suspendată. Dar oamenii care au luat decizia în cazul ei au considerat că ea și-a învățat lecția și i-au dat o suspendare redusă. Halep și echipa ei au catalogat decizia TAS drept o victorie. Dar, în niciun moment, decizia TAS nu o prezintă pe Halep drept nevinovată. Și, totuși, de ce Simona a fost suspendată 4 ani, dacă voiam să ajungem aici? Singura explicație plauzibilă e că s-a dorit transmiterea unui mesaj, că s-a dorit ca Halep, dar și colegele ei din circuit care au urmărit cazul, să fie speriate. E o abordare încercată și în trecut și care a eșuat de fiecare dată în sportul de performanță“.
„Chiar și așa, din când în când, un aiurit, care nu înțelege cum <<funcționează>> sistemul e prins. Și transformat într-un exemplu pentru a demonstra că testarea funcționează. Dar cei mai mulți sportivi înțeleg cum funcționează acest joc. Apoi, avem sporturile olimpice. Care au adăugat un strat la această mascaradă. Testează mai mult de ochii lumii. Dar plasa în care cad trișorii e lăsată larg deschisă. Iar cei care dau din coate suficient de mult scapă“, continuă Cathal Kelly.
Concluzia jurnalistului canadian? Una extrem de dură: „Sunt un milion de motive pentru care sportivii folosesc substanțe interzise. Iar de acum există și un milion de scuze: <<din greșeală, am luat medicamentul care nu trebuia>>, <<am mâncat ceva stricat>>, <<am făcut sex cu cineva care se dopase>>. Dacă urmează să acceptăm astfel de scuze, atunci haideți să acceptăm orice. Dar, realist vorbind, singura cale în lupta antidoping e să avem toleranță zero. Dar așa ceva n-a fost niciodată posibil. Lumea sportului de performanță știe treaba asta, doar că nu o poate spune în gura mare. De aceea, competițiile cu adevărat deștepte au renunțat demult să încerce identificarea trișorilor și nici nu mai vorbesc despre acest subiect. În acest context, soluția logică ar fi să renunțăm definitiv la testele antidoping. Dar, cu o asemenea abordare, am recunoaște un adevăr. De aceea, testarea, așa cum se face acum, continuă. Iar tenisul merge și mai departe pe această scară a ipocriziei și pretinde că nimeni n-ar trebui să se dopeze. Chiar și cei care se dopează. Și pentru că nu reușesc să-și păstreze sancțiunile dictate, cei de la tenis au o singură armă în această luptă: umilirea celor prinși. Doar că, de fiecare dată când urmărești un spectacol ieftin de acest gen, derularea evenimentelor e identică: umilire, negarea acuzațiilor, negociere și achitare. Vi se pare că vreun sportiv dopat se simte rușinat după o astfel de poveste?“.
Și Patrick Mouratoglou, fostul antrenor al Simonei, a lăsat de înțeles fix același lucru, când procesul lui Halep era în plină derulare: „Adevărații dopați joacă în continuare!“. Francezul s-a referit la sportivii care iau substanțe interzise sub pretextul tratării unor afecțiuni medicale. Metoda, numită „dopajul legal“, reprezintă un subiect controversat în sport, mai ales că implică nume uriașe precum Serena Williams, Rafael Nadal sau Petra Kvitova.
Alții au spus același lucru înainte de reducerea sentinței în cazul Simonei!
Nu e prima dată când presa mondială vorbește, răspicat, despre toleranța dopajului în sportul de performanță. Imediat după ce Halep a fost suspendată 4 ani de Sport Resolutions, jurnalistul britanic, Damian Reilly, specialist în tenis, a semnat un text tăios în „The Spectator“. Iar Reilly a oferit, la rândul său, o perspectivă șocantă asupra cazului Halep. Concret, el a insistat, cu argumente, că dopajul e răspândit în lumea tenisului. Doar că atât oficialii circuitelor ATP și WTA, cât și jurnaliștii închid ochii pentru că nimeni nu vrea să tulbure apele într-o industrie care implică sume uriașe. În acest context, Reilly a fost de părere că „Simo“ a avut doar ghinionul de a fi prinsă, catalogând suspendarea ei drept o decizie inutilă. Pentru că, a spus britanicul, problema cea mare și anume dopajul sistematic al coloșilor tenisului e băgată sub preș!